ÎNCEPUTURILE

Școala generală din cartierul „TRACTORUL” Braşov s-a născut, a crescut, a prosperat şi va dăinui datorită multiplelor fire ce o leagă de uzină, cartier şi oamenii săi.

În 1944, Uzina TRACTORUL se numea I.A.R. ( întreprinderea Aeronautică Română). Fabricase avioane până la bombardamentele din 1944, când s-a transformat aproximativ 70% în ruine. Directorii ei au fost oameni de mare prestanţă tehnico-ştiinţifică, precum: acad. Aurel Persu( 1938-1940), ing. Grosu Ion (1940-1944).

 

Refacerea şi transformarea în uzina de tractoare, a început din anul 1945, an care i-a aflat pe toţi în plin efort de reconstruire.

Sfârşitul războiului găseşte uzina distrusă în mare măsură din cauza bombardamentelor din 1944, cu o serie de activităţi dispersate în ţară. Parte din personal a revenit în uzina, aflată încă în ruină.

Meritul oamenilor a fost acela că s-au antrenat la muncă istovitoare pentru deschiderea de acces, pentru eliminarea dărâmăturilor, pentru repararea şi redeschiderea secţiilor şi atelierelor.

Cartierul de locuinţe, aflat în partea de nord a oraşului, în dreptul uzinei, peste calea Sânpetrului, era şi el o ruină. Ici şi colo apărea câte o casă întreagă.

În acestea şi în cele reparabile, au început să se adune oamenii pe la casele lor. Ei erau părinţi şi simţeau nevoia de a avea o şcoală pentru copiii lor.
Încă din 1944, au adresat o cerere Inspectoratului şcolar local prin care solicitau înfiinţarea unei şcoli primare. Răspunsul a fost negativ, motivându-se prin starea de război.

În anul 1945, cererea s-a repetat, purtând sute de semnături şi susţinută fiind de o delegaţie fermă de muncitori. În cele din urmă Inspectoratul a aprobat înfiinţarea unei şcoli generale cu 4 clase şi un singur post de învăţător, cu obligaţia de a plăti numai învăţătorul. Întreţinerea şcolii şi plata femeii de serviciu urmau să se facă de către comitetul şcolar, deoarece şcoala nu figura încă în bugetul statului.

În septembrie 1945 a fost numit pe acest post învăţătorul Buzea Gheorghe, care a constatat, cu surprindere, că nu are unde funcţiona!

Cartierul I.A.R. era în ruină, în refacere, şi spera să aibă o şcoală copiii săi. Exista un comitet şcolar de iniţiativă care a fost bucuros de venirea învăţătorului ce avea să fie și director. Împreună au cerut audienţă la directorul general al fabricii de avioane (care se transforma în uzină de tractoare) cerându-i ajutor pentru înfiinţarea şcolii. Directorul nu-i încurajează amânând sprijinul după aşezarea păcii şi reconstruirea a tot ceea ce a fost distrus.

Câţiva muncitori din delegaţie au îndrăznit respectuos să nu fie de părearea directorului general şi l-au rugat să repartizeze școlii un local corespunzător din cartier, plătindu-i reparaţiile şi chiria ( pentru care nu exista prevedere în bugetul statului).
În faţa acestor insistenţe şi propuneri concrete, directorul general a aprobat. A urmat întâlnirea cu părinţii viitorilor elevi, hotărâţi să treacă la treabă.

Au pornit împreună prin cartier, ajungând la o casă, parţial dărâmată (casa doctorului Oprişescu).
„Aceasta va fi şcoala noastră!” au zis câţiva deodată. Au transmis conducerii uzinei alegerea făcută, au cerut fonduri pentru amenajare și după o scurtă perioadă s-au aprobat fonduri şi meseriaşi(zidari, zugravi).

Au sărit în ajutorul constructorilor foarte mulţi locuitori ai cartierului. În mai puţin de 10 zile era totul pus în ordine, amintindu-şi contemporanii acelei perioade de oameni destoinici ca: Bob, Cenţiu, Malene, Constantinescu, ing. Găină, ing. Petrescu, ing. Bredău. ing. Marinescu şi alţii.
Inspectoratul Şcolar a rămas vădit surprins când, prin 20 septembrie 1945, i s-a raportat că şcoala poate funcţiona în două săli de clasă cu 4 învăţători.
Școala a fost gata de funcţionare la 01.10.1945, înaintea celorlalte școli ale Braşovului aflate în ruine.

 

La 15.10.1945 (după cum rezultă în continuare din însemnările directorului Buzea Gheorghe) şi-a deschis oficial porţile Școala de 4 ani nr. 5 I.A.R., cu 97 elevi în clădirea aflată azi pe strada Olteț nr. 6.

 

 

 

 

Primul imobil și primii elevi ai școlii de 4 ani nr. 5 IAR, Brașov

 

 

 

Numărul elevilor creştea surprinzător de repede, în fiecare an cu aproximativ 100. Școala a devenit neîncăpătoare.

Direcţiunea Uzinei „TRACTORUL” a atribuit şcolii un local mai mare, mai spaţios vis-a-vis, (casa inginerului Persu, actual Str. Olteţ nr. 1 ) în care s-au amenajat încă patru săli de clasă. Școala de 4 ani nr. 5 a devenit Școala de 7 ani nr. 15 cu aproximativ 300 elevi.

Pe atunci strada Olteţ de azi se numea A. Proth.

După Reforma învăţământului din 1948, Ministerul învăţământului a alocat bani, pentru un local nou de şcoală și cu suplimentare din partea Uzinii TRACTORUL se realizează o şcoală cu 8 săli de clasă (dispuse pe un parter şi un etaj pe str. Olteţ nr. 12), apărând sub firmamentul „Școala de 7 ani nr. 17, funcţionând între 15.09.1951 – 31 08.1957, şi având peste 700 de elevi.

În 1957, şcoala de 7 ani nr. 17 a devenit Școala Medie nr. 3 ( cuprinzând şi acest corp nou de parter şi etaj, orientat spre nord spre strada Independenţei, perpendicular cu corpul existent anterior). Iniţial construcţia nouă a fost gândită doar pentru sală de gimnastică şi sală festivă apoi s-a insistat şi s-a transformat în corp de clădire cu săli de clasă, necesare numărului mai mare de elevi, într-o şcoală cu ciclu primar, gimnazial şi liceal.

Școala funcţiona cu câte trei clase paralele, de la clasa I-a la clasa a XI-a.
Între 1959 – 1961, s-a făcut supraetajarea corpului de clădire de la stradă, plus cele 3 săli mai mari, suprapuse, în dreapta clădirii principale a şcolii, spre est.

Din 1950 până în 1961, în şcoală s-a construit permanent. În perioada 1957 – 1962, instituţia şcolară aflată aici a devenit Școala Medie nr. 3. Este perioada în care destinele actualei şcoli gimnaziale s-au împletit cu ale Liceului „Dr. Ioan Meşotă”, fosta Scoală Medie nr. 3 Braşov, înainte de a i se construi noua clădire.

Anul 1962 aduce din nou schimbări în organizarea şi conducerea şcolii. Scoala devine „Școala de 8 ani nr.13” Braşov prin mutarea liceului în clădirea nouă a acutalului Liceu „Dr. Ion Meşotă”.

Pentru generalizarea învăţământului obligatoriu de 10 ani, în 1974 se înfiinţează filiale de treapta I-a de liceu la unele şcoli generale mai mari.
La 01.09.1974, Scoala generală de 8 ani nr. 13 devine Școala Generală de 10 ani nr. 13, cu clasa a IX-a ( apoi şi a X-a ), ca filială a Liceului Industrial 1 „Tractorul”, profil mecanic.

Populaţia şcolară a cartierului „TRACTORUL” a avut în această perioadă o creştere deosebit de dinamică. În 1974 şcoala avea 1080 de elevi, în 1977, 135o de elevi, în 1978-1979, peste 1500 elevi.

În anul şcolar 1979-1980, s-au şcolarizat ( într-un spațiu optim pentru 900 elevi) 1672 elevi în 46 de clase. În acelaşi an, şcolii i s-a cerut, şi a încercat, şi program prelungit pentru elevii fără condiţii de studiu şi supraveghere în familie. Totodată a şcolarizat şi examinat, în şcoală şi uzină, peste 2000 de cursanţi fără frecvenţă. Colectivul didactic a dat dovadă un adevărat eroism, realizând toate aceste obligaţii într-un spaţiu şi timp roncentrat, dar cu competenţă şi rezultate superioare, încât, pe drept, în anii următori, a primit DIPLOMA SI PREMIUL I pe judeţ, în fruntea sutelor de şcoli ale acestuia.

Educaţional, şcoala a urmărit formarea multilaterală a elevilor pentru viață. Calitatea ridicată a lecţiilor, conţinutul psihologic adecvat şi diversitatea orelor de dirigenţie, complementaritatea activităţilor extradidactice şi extraşcolare, relaţia strânsă cu familiile elevilor – au dus la o efervescentă viaţă a elevilor școlii. (extras din monografia școlii generale „Paul Grigore”, Brașov 1945-1995)

Director, Prof. Cornelia Dobru